Psihologia maselor

Psihologia maselor

Secolul XX e un secol cu o zguduitoare istorie.” Noi nu numai am trecut

printr-o criza complicata a vietii social-politice ci ne-am pomenit in fata

unor probleme teoretice absolut noi. Am experimentat cu dezmembrarea unor

forme a gindirii politice. Problemele trecute cu vederea de ginditorii

sec.18-19 au iesit pe neasteptate pe prim plan. Cea mai importanta

caracteristica a evolutiei gindirii politice contemporane devine aparitia

noii puteri : puterea constiintei mitice. Aceasta a ridicat pe valul

schimbarilor noul detinator al puterii : multimea.”

Traim o epoca a maselor individul dizolvindu-se in

mlastina multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea

contemporana e mai adinca decit altadata ; standartizarea gindurilor si

actiunilor au o anvergura nationala si chiar continentala”. Aceasta

a impulsionat aparitia noii stiinte: psihologia multimii care a

elucidat esenta irationala a maselor si pericolele legata de

aceasta realitate.

”Importanta elementelor irationale in politica se poate pentru

totdeauna lega de numele lui G.Lebon, primul teoretician al psihologiei

multimii. Subliniind, cu unele exagerari, realiile comportamentului uman in

conditiile unei multimi, autorul ne-a stabilit in fata unor fenomene

periculoase , care erau cunoscute dar nu erau luate in seama si astfel a

zguduit conceptia traditionala a individualitatii umane pe care se baza

doctrina clasica a democratiei si legenda revolutionara democratica.

Pe de alta parte politica clasica ignora cunostintele elementare

privind psihologia multimii. Dizolvindu-se in masa individul isi pierde

interesele personale pentru a se supune celor comune, sau mai bine zis

prezentate drept comune de catre lideri. Orice politica ce se bazeaza pe

interesele si ratiunea omului, indeosebi in societatea de masa priveste

totul in rozul teoriilor economice si sociale abstracte.Ea nu vede omul in

toata complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile, memoria, dorintele si

miturile sale. Propriile iluzii ea le considera reale. Creata si condusa de

modele stiintifice, o astfel de politica clara si logica ar fi binevenita

unui grup de filozofi, oameni de stat si savanti, insa maselor acesta

politica le este absolut straina.

“Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor structuri

permanent active prin acesta fiind identica economiei, insa politica este

superioara economiei introducind in joc sentimente, pasiuni, convingeri

nesupunindu-se regulilor contabilitatii”

Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia

liberala si renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre o

guvernare prin intermediul unei elite alese prin intermediul votului

universal. Politica lor, determinata de realiile economice si care refuza

sa observe realiile psihologice, este sortita unei permanente

instabilitati. Au o conceptie eronata privind natiunea, societatea, epoca.

Dar anume o astfel de epoca revolutionara si atrage dupa sine multimile. Si

ele necesita o noua politica. In fine economia, stiinta urmeaza legile

istorice, iar politica trebuie sa urmeze legile naturii umane.Orinduirea

contemporana s-a bazat pe mitul egalitatii umane, iluzia egalitatii insa

este detronata de dura realitate.”E o permanenta inegalitate intre oameni,

ei impartindu-se in doua categorii: lideri si condusi. Ultimii sunt o

majoritate ce necesita existenta unei autoritati care ar lua deciziile si

careea s-ar putea pe deplin supune.”Stihiinic multimea tinde nu spre o

democratie ci spre o dictatura, aceasta tendinta fiind un perpetuu factor

de destabilizare sociala si izvor al pericolului pentru societatea

democratica contemporana.

Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum ca

masele nu ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol deosebit.

Aceasta conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt grupari de oameni

ce se aduna in afara institutiilor si in contrariul lor, pe o baza

temporara; asadar multimile sunt asociale si asocial formate. Ele sunt

rezultatul descompunerii continue a grupurilor si claselor. Membrii

multimii, plebsul, ar fi oameni ce nu apartin unor structuri sociale

anumite, ce exista in afara structurilor sociale, fiind restrinsi in ghetto

si downtown fara o ocupatie si scopuri stabile, traind in afara legii si

obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca asa este. Respectiv pentru un sociolog

multimea nu ar fi un fenomen autentic, nici semnificativ sau nou, este doar

un epifenomen. Societatea este ordinea, iar multimea dezordine, si in fine

mai mult un fenomen colectiv decit social. Insa aparitia unor conceptii

atit de consensuale au fost generate de un subtil specific. Societatea ce

are o puternica baza practica si juridica, e toleranta fata de fenomenele

nonconformiste. Natura lor asociala, anormala, nu afecteaza stabilitatea

lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie sub atacuri externe, atunci

pericolul securitatii interne si externe amplifica riscul ce-l prezinta

aceste fenomene de masa pentru societate. Si ele incep a fi socotite drept

periculoase si anormale si multimile de muncitori incep a fi analizate in

termeni psihiatrici si criminologici.

Psihologia multimii a raspuns la aceasta stare de lucruri prin

descoperirea celor trei elemente constitutive ale noii stiinte:

1.masele sunt un fenomen social;

2. fenomenul de sugestie explica dizolvarea individului in

multime;

3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului in

masa.

S-a si formulat un sistem de conceptii privind fenomenul multimii,

sistem constituirea caruia este legata de numele marelui teoretician al

domeniului: Gustav Lebon. Conceptiile ar fi urmatoarele:

1. Multimea in sens psihologic este o comunitate umana, ce

este caracterizata de o comuniune psihica si nu este o adunare de indivizi

intr-un loc oarecare.

2. Individul actioneaza ca si multimea, insa primul

constient, iar cea din urma inconstient sub impulsul unor pasiuni

irationale. Findca constiinta poatra un caracter individual, iar

inconstientul este colectiv

3. Multimile sunt conservatoare, in pofida modului de actiune

revolutionar. Ele sfirsesc prin a renaste tot ce au deturnat anticipat,

caci pentru ele ca si pentru toti aflati in hipnoza, trecutul e mult mai

important decit prezentul.

4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia

sociala a membrilor sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le

convinge prin argumente rationale sau violenta. El ii seduce drept un

hipnotizator prin autoritatea sa.

5. Propaganda (sau comunicarea) are obaza irationala,

convingeri colective si drept prim instrument – sugestia. O buna parte a

actiunilor noastre sunt efecte ale convingerilor. Intelectul critic, lipsa

convingerii si pasiunile sunt bariere ale actiunii. Sugestia le poate

trece, deaceea propaganda adresata multimii trebuie sa foloseasca un limbaj

alegoric- energic si imaginativ, cu formulari simple si autoritare.

In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul

publucitatii si propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile si

regulile sale. Insa nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest caz

intregul instrumentariu propagandistic al partidelor, defileurile

conducatorilor la televiziune, sondarea opiniei publice ar deveni ceea ce

sunt: elemente ale strategiei de masa, bazindu-se pe ideea irationalitatii

multimii. Multimilor li s-ar spune cu placere ca sunt irationale, dar e

interzis : lor li se insufla contrariul.

6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui

partid, clasa, natie) prin necesitate e o politica nelipsita de fantezie.Ea

trebuie sa se bazeze pe o idee suprema (revolutie, patrie) fie aceasta si o

idee - fix care se insufla in constiinta fiecarui om al multimii pina ce ea

s-ar transforma ulterior intr-o convingere de nestramutat si s-ar revarsa

in actiuni colective.

Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati, ce

cunscind regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea sa totul

la ce au aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati nu au intirziat

sa apara : Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e doar un inceput de

lista. Probabil inca vom asista la noi spectacole pretul tichetei fiind

viata, prea mari valori s-au pus in joc de acest nou tiran care este

multimea.

In prezent, cunoasterea psihologiei multimii pentru

conducatorul politic inseamna nu atit o posibilitate de a conduce cu masa,

astazi pentru unii guvernanti mediocri acesta a devenit prea complicat, ci

cel putin sa nu fie condusi de ea.

Structurind descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare

conventionala a multimilor:

1. Multimea neuniforma.

a) Anonima (gloata in strada)

b) Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii etc.)

2. Multimea uniforma .

a) Sectele (politice sau religioase)

b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)

c) Clasele (burghezia,proletariatul)

Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile unei

multimi:

1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita.

Daca limitele sunt artificiale – prin crearea institutiilor ce ar mentine

izolarea multimii, apare pericolul eruptiei sale.

2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un

factor absolut al existentei si viabilitatii multimii.

3. Multimea tinde spre densitate.

4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui scop

comun nimiceste interesele individuale ca fiind periculoase pentru multime.

Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa

criminala, psihologul englez Bartlett exprimindu-se in aceasta directie

astfel : “Marele mister al oricarui comportament este comportamentul

social. Am fost nevoit sa-l studiez toata viata mea, dar n-as pretinde ca l-

am inteles si ca-l cunosc. Mi-am facut impresia ca am patruns in esenta

firii individului, fara a incerca insa sa prezic comportamentul lui in

grup.”

Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie

a “multimii criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo considera

ca multimile sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent si sunt

condusi la fel de astfel de indivizi. Psihologia multimii poate fi privita

drept o parte a antropologiei criminale, caci criminalitatea e un elemant

indisolubil al oricarei multimi. Se observa o tendinta generala de creare a

unei doctrine juridice pentru pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de

alta parte considera “multime criminala” toate miscarile sociale, politice

de la anarhisti la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii

mitingurilor de strada. Asadar multimile si-au deschis calea in politica

prin aspectul criminal al actiunilor sale.

O cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur

opinia de masa extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat

un sir de cauze evidente ale acestei instabilitati:

1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au

pierdut puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a multimii.

Locul fostei credinte este ocupat de un sir de opinii particulare fara

trecut si viitor.

2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine

contrabalantari, drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei

ce se manifesta tot mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in

vedere puterea de astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda suficient

farmec ar capata o putere tiranica, incit era gindirii libere ar disparea

pe mult timp.

3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o

opinie nu se poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte de

adeveni o opinie comuna.

Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca

oglindeste opiniile multimii. Devenind un agent informational, presa s-a

dezis de implementarea in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea

gasi astazi un ziar atit de bogat incit redactorul sa-si exprime propriile

sale opinii? Ascultarea opiniei multimii astazi este un moment deosebit de

important pentru presa si guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un

proiect legislativ – iata ce trebuie ei permanent sa cunoasca.

Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de

sentimente si pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai

mult de starile de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se

sentimentelor si nu ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o

lipsa de posibilitati pentru guvernatori in a conduce cu opinia publica.

Oamenii de stat in loc sa directioneze opinia multimii, o urmeaza si

aceasta le sorteste unei instabilitati permanente in fapte .

E deosebit de importanta elucidarea caracteristicelor specifice ale

unor multimi, ce au fost instituite de constitutiile statelor democratice

contemporane :multimea electorala si cea parlamentara.

Calitatile preponderente ale multimii electorale sunt

irationalitatea, lipsa unui spirit critic, incredere naiva si

unilateralitate. Liderul trebuie sa cunoasca cum sa placa, sa fie

atragator, sa stie a folosi pasiunile multimii. E necesara distrugerea

pozitiilor oponentilor fara insa a face uz de argumente rationale, caci ele

nu servesc la nimic. Programul electoral nu trebuie sa fie prea categoric,

aceasta va da posibilitati de opozitie concurentilor. Promisiunile

exagerate impresioneaza la moment si apoi nu obliga la nimic. Se poate

observa si actiunea factorului sugestiei. Oratorul ce va sti sa o

foloseasca si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi opinia

majoritatii va invinge cu siguranta

Multimile parlamentare sunt la rindul sau neuniforme si nonanonime.

Regimul parlamentar este idealul tuturor popoarelor civilizate

contemporane, insa la baza lui s-a pus o conceptie psihologica eronata :

precum ca mai multi oameni ar putea lua o hotarire mai inteligenta decit

fiind putini. Romanii spuneau : Senatores omnes - boni viri, senatus

romanus - mala bestia, iar Solon mentiona :”Fiecare atenian in parte e o

vulpe hitra, dar cind atenienii se string la adunarile populare in Pnix

devin o turma de oi”. In fiecare partid exista un lider care directioneaza

opinia, deputatii fiind in plus constrinsi de opinia electoratului sau.

Daca un parlamentar ar propune un proiect legislativ ce ar ridica

inlesnirile acordate cetatenilor, alti membri simtind frica in fata opiniei

alegatorilor sai vor vota mai mult decit probabil pozitiv cu toate ca

aceasta actiune ar putea influenta negativ bugetul statului. Lebon

cercetind aceasta problema spunea ca ar fi stupid de considerat ca

patruzeci de academicieni ar actiona altfel decit patruzeci de cumetre

consatene. Trecind cu vederea problemele date, parlamentele sunt inventia

superioara gasita de popoare pentru autoguvernare si intru limitarea

posibilitatii unei tiranii personale. Parlamentul e idealul elitei umane.

De fapt,insa parlamentul prezinta un pericol dublu : guvernare instabila si

limitarea progresiva a libertatii si initiativei personale. Aici s-ar putea

aminti citatul lui Zinoviev :”Ideile adinci si veridice sunt individuale,

iar cele false si superficiale sunt de masa. In multime poporul cauta

orbire si sensatie.”

Care ar fi atunci elementul-nucleu al unei multimi, catalizatorul

opiniilor si actiunilor sale? Desigur ca liderul multimii.Rolul marilor

lideri este de a crea o credinta, fie aceasta religioasa, politica sau

sociala, intr-o opera, idee sau om.A-i da omului credinta inseamna a-i

inzeci puterile.Liderul multimii deseori singur este hipnotizat de idee

devenind apostolul ei. Totul tace in fata convingerii sale absolute,

interesele personale, familia – totul fiind jertfa ideei. Fiind deseori o

personalitate intr-un anumit sens anormala liderul multimii revoltate

devine inima ei concentrind in actiunile si cuvintele sale quintesenta

pasiunilor si sentimentelor ale supusilor sai. Anume seminebunii ca Pierre

Lermitt si Luther au zguduit lumea. Deosebirea dintre un lider adevarat al

multimii si un simplu om politic e evidenta. Danton ramine a fi un orator

abil, un mester al subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e un proroc,

pentru el lupta pentru putere si lupta pentru interesele poporului sunt

identice.

O calitate importanta a unui lider de multime este predominarea

curajului asupra intelectului. Oameni capabili sa analizeze situatia si sa

propuna o iesire din situatie in politica ca si peste tot sunt multi. Insa

teoria adevarata si rationamentul abil nu inseamna nimic fara o vointa a

actiunii si convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt calitati ce

transforma posibilitatea in realitate, rationarea in actiune.

Gustav Lebon vorbind despre lideri spunea ca : ”Liderul multimii poate fi

uneori inteligent si invatat insa in general aceasta ii este de prisosinta

mai mult decit necesar. Observind complexitatea lucrurilor, dind

posibilitate de a le analiza si explica intelectul manifesta indulgenta si

esential slabeste intensitatea convingerii necesara propagatorului Marii

lideri ai tuturor epocilor si indeosebi a celor revolutionare au fost

oameni limitati desi faceau lucruri mari.

In prezent fenomenul multimii este in crescinda activitate,

situatiile in care guvernele nu a putut actiona vehement si rapid devenind

posibilitati de manifestare a intereselor specifice de masa, instrument al

promovarii fiind in primul rind violenta .

Voi mentiona doar doua situatii curente si bine cunscute de

opinia publica fiind destul de bine luminate de mass-media. Prima miscare

de masa pe care as vrea sa o elucidez este mineriada sfirsitului anului

1998 din Romania. Analizind cele intimplate putem vedea ca principiile unei

psihologii de masa sunt respectate intru totul. In primul rind au fost un

sir de actiuni nepopulare din partea guvernului incercarea de a inchide

minele aprinzind nemultumirea masei de mineri. Actiunile fortelor de ordine

fiind nu in calitate de bariera ci drept un catalizator ce a marit

convingerea multimii precum ca statul a devenit inamicul lor si unica

iesire este continuarea ostilitatilor. Flacara acestei convingeri a fost

atit de mare incit populatia ce intra in contact cu multimea minerilor isi

exprima simpatiile fata de actiunile grevistilor. In opinia minerilor

Bucurestiul a devenit centrul nedreptatii simbolizind actuala putere de

stat, populatia bucuresteana devenind un indirect inamic al revoltatilor.

Propunerile de conciliere inaintate de stat au fost acceptate nu deaceea ca

minerii au vrut-o, ci deaceea ca a vrut-o Miron Cosma carismaticul lider al

combatantilor, prin hotarirea sa s-au oprit din mars mii de oameni,

situatia in care Cosma nu ar fi vrut-o fiind un probabil inceput de razboi

civil. Intelegerea a fost semnata si parea ca totul s-a sfirsit, insa

nemultumirea gemea in inimele multiimi care a fost oprita din mersul sau

spre simbolul nedreptatii : Bucuresti.

Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce

liderul minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce prin

potentialul sau carismatic poate incepe razboi civul, e arestat, minerii

sunt alungati in custile sale si ar parea ca totul s-a sfirsit cu bine,

insa evenimentele derulate doar au amplificat latentul potential

distrugator al multimii nesatisfacute, si noile nelinistiri nu se vor lasa

asteptate.

Aici ar putea fi mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea ca

:”Personalitatea sau individul aparte isi pastreaza statutul de obiect de

cercetare predominant… Insa in lume se constituie si se foloseste

psihologia multimii…Daca ar fi privite fara prejudecati razboaiele etnice,

violenta in orase, conflictele rasiale si cele sociale, psihologia multimii

ar fi recunoscuta forta lor de miscare.”

Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in aceasta lucrare ar fi

reactia curzilor la arestarea liderului national Mustafa Odjalan. Acest

fenomen ne demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant al unui

lider carismatic in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele puterii

lui practic nelimitate asupra membrilor multimii dominate. Incercarea de a

inlatura liderul amplifica reactia multimii ce ar putea fi comparat cu

sindromul de abstinenta caci liderul este drogul multimii.

Elementul ce instituie influenta liderului asupra multimii este

desigur misterioasa sa autoritate. In autoritate sunt reunite doua calitati

ale liderului: convingerea sa luminoasa si curajul autentic. E ceea ce a

aparut in gindirea germana si apoi in cea americana sub denumirea de

“carisma”. Termenii de “autoritate” si “carisma” pot fi inlocuite unul de

altul doar cu unele rezerve.

Pentru psihologia multimii autoritatea este o conditie a puterii,

pe cind carisma luata in aspect istoric reprezinta o forma specifica a

autoritatii. Cu alte cuvinte nu poate fi o situatie cind puterea ar depinde

sau nu de autoritate. Orice putere se bazeaza pe ea: cind liderul isi

sugruma autoritatea, nu-i ramine decit bruta violenta a unui tiran.

Autoritatea depinde in primul rind de un dar initial, de o potenta

innascuta ce nu se supune analizei.

E cunoscut ca de la unele personalitati de la nastere emana fluide

ale puterii, natura carora e complicat de a o defini. Autoritatea

carismatica are aceeasi provenienta ca si dragostea, ea nu poate fi

explicata decit ca actiune al unui inexplicabil farmec.

Astazi majoritatea marilor cuceritori ai sufletelor nu mai au

altare, dar ei au statui si imagini, cultul ce le este creat nu se

deosebeste prea mult de un cult al trecutului. Incepi cu incetul sa

patrunzi in filozofia istoriei doar intelegind esenta fundamentala a

multimii: pentru ea trebuie sa fii Dumnezeu sau nimeni.